Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, prin Hotărârile în cauzele conexate C-682/18 Youtube și C-683/18 Cyando din data de 22 iunie 2021 că în stadiul actual al dreptului Uniunii, operatorii de platforme online nu fac în principiu ei înșiși o comunicare publică a conținuturilor protejate de dreptul de autor pe care utilizatorii lor le încarcă în mod nelegal. Excepția o reprezintă situația în care acești operatori efectuează o astfel de comunicare cu încălcarea dreptului de autor în cazul în care contribuie, dincolo de simpla punere la dispoziție a platformelor, la acordarea accesului publicului la aceste conținuturi.

Cele două situații de fapt analizate de Curte sunt următoarele:

1. Frank Peterson, un producător de muzică, introduce o acțiune în fața instanțelor germane împotriva YouTube și a reprezentantei sale legale Google cu privire la încărcarea, pe YouTube, în anul 2008, a mai multor fonograme asupra cărora pretinde că deține diferite drepturi. Această încărcare a fost efectuată de utilizatori ai acestei platforme fără autorizația sa. Este vorba despre titluri ale albumului A Winter Symphony al artistei Sarah Brightman, precum și despre înregistrări audio private realizate cu ocazia concertelor din cadrul turneului său „Symphony Tour”.
2. Editura Elsevier introduce o acțiune în fața instanțelor germane împotriva Cyando cu privire la încărcarea, pe platforma sa de stocare-hosting și de partajare de fișiere „Uploaded”, în anul 2013, a diferitor opere asupra cărora Elsevier deține drepturile exclusive. Această încărcare a fost efectuată de utilizatori ai acestei platforme fără autorizația sa. Este vorba despre operele Gray’s Anatomy for Students, Atlas of Human Anatomy și Campbell-Walsh Urology, care puteau fi consultate pe Uploaded prin colecțiile de linkuri: rehabgate.com, avaxhome.ws și bookarchive.ws.

Prin Hotărârea din 22 iunie, Curtea a pus accent pe rolul indispensabil al operatorului platformei și caracterul intenționat al intervenției sale. Într-adevăr, acesta efectuează un „act de comunicare” atunci când intervine, pe deplin conștient de consecințele comportamentului său, pentru a oferi clienților săi accesul la o operă protejată, și aceasta în special atunci când, în lipsa acestei intervenții, clienții respectivi nu ar putea, în principiu, să beneficieze de opera difuzată.

În acest context, Curtea a statuat că operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting și de partajare de fișiere, pe care utilizatorii pot pune în mod nelegal la dispoziția publicului conținuturi protejate, nu efectuează o „comunicare publică” a acestora, în sensul Directivei 2001/29, cu excepția cazului în care aceasta contribuie, dincolo de simpla punere la dispoziție a platformei, la acordarea accesului publicului la astfel de conținuturi cu încălcarea dreptului de autor.

Aceasta este situația în special atunci când operatorul respectiv are cunoștință în mod concret despre punerea la dispoziție ilicită a unui conținut protejat pe platforma sa și nu îl șterge sau nu blochează prompt accesul ori atunci când operatorul respectiv, deși știe sau ar trebui să știe că, în general, conținuturi protejate sunt puse la dispoziția publicului în mod nelegal prin intermediul platformei sale de utilizatorii acesteia, se abține să pună în aplicare măsurile tehnice adecvate care sunt de așteptat din partea unui operator obișnuit de diligent în situația sa pentru a contracara în mod credibil și eficient încălcările dreptului de autor pe platforma sa sau atunci când participă la selectarea de conținuturi protejate comunicate public în mod nelegal, furnizează pe platforma sa instrumente destinate în mod specific partajării ilicite a unor asemenea conținuturi ori promovează cu bună știință astfel de partajări, ceea ce poate fi confirmat de împrejurarea că operatorul a adoptat un model economic care încurajează utilizatorii platformei sale să realizeze în mod nelegal comunicarea publică a unor conținuturi protejate pe aceasta.

Curtea a examinat aspectul dacă un operator de platforme online poate beneficia de exonerarea de răspundere, prevăzută de Directiva 2000/31 privind comerțul electronic, pentru conținuturile protejate pe care utilizatorii le comunică în mod nelegal publicului prin intermediul platformei sale. Totodată, Curtea a examinat dacă rolul exercitat de acest operator este neutru, cu alte cuvinte, dacă comportamentul său este pur tehnic, automat și pasiv, presupunând lipsa cunoașterii ori a controlului conținuturilor pe care le stochează, sau dacă, dimpotrivă, operatorul menționat joacă un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al acestor conținuturi. În această privință, Curtea a statuat că acest operator poate beneficia de exonerarea de răspundere, cu condiția să nu joace un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere și un control al conținuturilor descărcate pe platforma sa, iar pentru a fi exclus de la beneficiul exonerării de răspundere prevăzute de această directivă, un astfel de operator trebuie să aibă cunoștință despre actele ilicite concrete ale utilizatorilor săi aferente unor conținuturi protejate care au fost descărcate pe platforma sa.