În data de 10 septembrie 2020 Curtea de Apel București a respins, în recurs, ca nefondat, cererea recurentei H.S.A. de a obliga intimata C.J.G. la emiterea autorizației de construire pentru proiectul „Lucrări de punere în siguranță, în regim de urgență, la AHE (amenajarea hidroenergetică) a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumești”. În acest dosar, organizația non-guvernamentală de mediu pe care societatea noastră a reprezentat-o a avut calitatea de intimat intervenient.
În fapt, H.S.A., în baza autorizației de construire nr. 16/2012 (anulată prin decizia civilă nr. 5378/14.12.2017 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a administrativ și fiscal), dorea continuarea lucrărilor de construire pentru amenajarea energetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești (parte din Parcul Național Defileul Jiului). Pentru realizarea lucrărilor de „punere în siguranță” anterior menționate, recurenta a solicitat intimatei emiterea certificatelor de urbanism în scopul efectuării lucrărilor necesare. La scurt timp, recurenta a solicitat intimatei urgentarea emiterii autorizației de construire pentru „Lucrări de punere în siguranță, în regim de urgență” aferente AHE a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești. Intimata a refuzat emiterea autorizația de construire, întrucât documentația depusă era incompletă și se încălca art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991.
Potrivit acestui articol, cu respectarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, în cazul construcţiilor sau imobilelor care prezintă pericol public, constatat prin raport de expertiză tehnică sau notă tehnică justificativă, autorizaţia de construire pentru executarea lucrărilor de intervenţie în primă urgenţă, care constau, în principal, în sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolări parţiale şi consolidări la structura de rezistenţă, obligatorii în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, se emite imediat de către autoritatea administraţiei publice competente potrivit prezentei legi, urmând ca documentaţiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de proiectare – studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare, P.A.C., P.A.D., P.O.E., proiect tehnic – P.T., detalii de execuţie – D.E. – să fie elaborate până la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor şi acordurilor, precum şi, după caz, a actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului.” Din economia dispozițiilor legale precitate, rezultă fără putință de tăgadă că emiterea autorizației de construire în condițiile art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991 nu se poate realiza cu încălcarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.
În cuprinsul certificatului de urbanism au fost prevăzute obligațiile recurentei, în scopul elaborării documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții: de a se prezenta la autoritatea competentă pentru protecția mediului în vederea evaluării inițiale a investiției și stabilirii procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și/sau a procedurii de evaluare adecvată. În urma evaluării inițiale a notificării privind intenția de realizare a proiectului, urma emiterea punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului.
Recurenta a insistat asupra pretinselor motivelor de oportunitate (lucrări de punere în siguranță) pentru care ar trebui să fie emisă autorizația de construire, ignorând total cerințele prevăzute în certificatul de urbanism și în legislația specifică, cerințe ce au fost impuse tocmai pentru siguranța obiectivului și mediului înconjurător. Cu alte cuvinte, urgența lucrărilor a fost un fals pretext pentru continuarea unor lucrări cu privire la care o instanță de judecată s-a pronunțat deja cu caracter definitiv în sensul că sunt ilegale.
Miza acestui proces a fost enormă, întrucât a fost vorba de supraviețuirea unicului râu mare de munte care mai curge liber în Munții Carpați, în special în Parcul Național Defileul Jiului.
Lucrările pentru care s-a solicitat punerea în siguranță reprezintă lucrări ilegale, conform Hotărârii definitive nr. 5378/2017, a Curții de Apel București. Autorizațiile de construire au fost anulate de instanță pe baza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-399/14 (Grüne Liga Sachsen e.V. și alții împotriva Freistaat Sachsen), care prevede că lucrările la un proiect care a fost demarat înainte de desemnarea sitului Natura 2000 nu pot continua după desemnarea sitului decât cu condiția excluderii impactului semnificativ asupra sitului Natura 2000. Fiind vorba de lucrări ilegale, care au afectat integritatea unui parc național, arie naturală protejată cu regim strict de protecție, categoria 2 IUCN, și au afectat semnificativ situl Natura 2000 suprapus, aceste construcții, care ocupă locul habitatelor naturale și mutilează cadrul natural, reprezintă daune de mediu. Prin urmare, soluția legală și oportună rămâne cea de demolare și cea de renaturarea suprafețelor indicate, adică exact opusul a ceea ce a solicitat recurenta, justificat prin folosirea termenului de „punere în siguranță”. În cele din urmă Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, în mod definitiv, iar Râul Jiu rămâne (deocamdată) în siguranță.
Organizația care a avut calitatea de intimat intervenient a fost asistată de o echipă de avocați din cadrul S.C.A. Revnic, Cristian & Asociaţii, coordonată de av. Roxana Mândruțiu.
Sursă foto: Digi24