Ca urmare a admiterii acțiunii promovate de Asociația Declic pentru anularea Autorizației de construire prin care a fost autorizată executarea lucrărilor pentru Amenajarea Hidroenergetică Surduc-Siriu, construcție edificată de-a lungul cursului Râului Bâsca Mare din Munții Vrancei, și a promovării unor cereri de recurs de părțile căzute în pretenții, Curtea de Apel Cluj a menținut, în mod definitiv, soluția Tribunalului Cluj prin care s-a constatat că actul administrativ atacat este nelegal datorită nerespectării obligațiilor de mediu.
Potrivit organizației de mediu pe care societatea noastră a reprezentat-o în fața instanțelor competente, prin av. Roxana Mândruțiu și av. Diana-Andreea Gal, Râul Bâsca Mare este unul dintre puținele râuri de munte care au supraviețuit în Carpații României, care adăpostește 10 specii de pești și păstrează intact un sector sălbatic, în inima pădurilor ce se întind între județele Buzău și Covasna. Proiectul, a cărui Autorizație de construire a fost anulată în primă instanță de Tribunalul Cluj, risca secarea întregului râu și a cursului său inferior, Bâsca Roziliei, pe o lungime totală de 38 de kilometri. Aceste aspecte au fost semnalate și de mai mulți ecologiști, prin mai multe poziționări ferme, manifestate inclusiv în presa internațională.
În urma respingerii recursurilor promovate, rămân definitive și irevocabile considerentele Sentinței pronunțate în fond de Tribunalul Cluj. Mai jos vom reda argumentele principale care au condus la soluția de admitere a excepției de nelegalitate față de Acordul de mediu emis de APM Sibiu, care în cele din urmă justificat decizia de anulare a Autorizația de construire pentru Amenajarea Hidroenergetică în cauză:
Au fost încălcate dispozițiile Regulamentului de atestare a persoanelor fizice și juridice care elaborează studii de evaluare a impactului asupra mediului și bilanțului de mediu, întrucât „există identitate între persoana care a întocmit documentația tehnică care a stat la baza emiterii Autorizației de construire și emitentul Memoriului tehnic care a stat la baza emiterii Acordului de mediu emis de APM Sibiu”. Instanța a mai arătat că lipsa de obiectivitate este sancționată de legiuitor prin art. 27 din Regulament, care prevede că certificatul de atestare se poate anula în situația în care o parte atestată realizează pentru aceeași activitate/instalație atât proiectul sau faze din proiect, cât și evaluarea de mediu și/sau bilanțul de mediu: „Chiar dacă dispozițiile anterior citate se referă la o altă ipoteză, anume la retragerea certificatului de atestare eliberat verificatorului de proiect, din cuprinsul acestora se poate deduce o interdicție care poate fi sancționată cu anularea certificatului de atestare, anume situația în care persoana care a întocmit proiectul supus evaluării impactului asupra mediului a realizat si această din urmă activitate. Rezultă că din moment ce ar fi pusă în situația de a-și evalua propriul proiect din punct de vedere al impactului de mediu, evaluarea ar fi una lipsită de obiectivitate”.
Nu au fost respectate considerentele hotărârilor CJUE în cauzele C-461/13, Bund c. Germania și C-346/14, Comisia c. Austria și Cehia, care menționează faptul că se pot institui derogări de la prevederile Directivei Cadru pentru Apă (prevederi preluate în legislația națională prin Legea nr. 107/1996), în primul rând, dacă au fost luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ al proiectului contestat asupra stării corpului de apă în cauză, în al doilea rând, dacă motivele aflate la baza acestui proiect erau indicate și motivate explicit, în al treilea rând, dacă proiectul menționat servea unui interes public major și/sau dacă beneficiile pentru mediu și societate legate de realizarea obiectivelor enunțate la articolul 4 alineatul (1) din această directivă sunt inferioare beneficiilor pentru sănătatea umană, menținerea securității persoanelor sau dezvoltarea durabilă care ar rezulta din punerea în aplicare a acestui proiect și, în al patrulea rând, dacă obiectivele benefice urmărite nu pot fi realizate, din motive de fezabilitate tehnică sau de costuri disproporționate, prin mijloace care ar constitui o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic. Pornind de la aceste concluzii, instanța a arătat că „în speță, evident că realizarea proiectului se subsumează unui interes public major, respectiv producția de energie regenerabilă, însă autoritatea emitentă a acordului de mediu nu a întreprins toate exigențele menționate anterior. Apoi analiza acesteia privind impactul asupra mediului a avut la baza un raport cu privire la care s-a concluzionat la punctul anterior că prezintă indicii privind lipsa de obiectivitate si corectitudinea evaluării. Pentru motivul expus în paragraful anterior sunt nefondate susținerile pârâtei H.S.A. privind interesul public major al producției de energie regenerabilă, care nu poate fi contestat, însă, suplimentar era necesară evaluarea motivată a criteriilor menționate anterior, analiză care nu a fost efectuată și care nu ar putea fi complinită prin apărările formulate în prezentul litigiu”.
Au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții și H.G.-ului privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private, întrucât proiectul a fost împărțit în mai multe diviziuni pentru a realiza analiza separată a impactului asupra mediului. Instanța a considerat argumentele organizației de mediu în această privința ca fiind fondate, întrucât „raportul întocmit în anul 2004 de G.S.A., care a stat la baza acordului de mediu, prevede că prezenta documentație va analiza impactul asupra mediului, datorat exclusiv treptei Surduc-Nehoiaşu. Prin urmare, contrar susținerilor pârâtei rezultă că nu a fost avut în vedere întregul proiect, respectiv toate etapele descrise în raportul G SA la secțiunea – DESCRIEREA PROIECTULUI -, ci evaluarea s-a realizat numai parțial, pentru partea aferentă treptei Surduc – Nehoiaşu”.
Convenția de la Aarhus a fost încălcată întrucât consultarea publică a fost viciată, fiindcă s-a constat faptul că anunțul privind proiectul în cauză nu a fost publicat pe pagina de internet a autorității pentru protecția mediului, precum și faptul că publicul nu a fost informat în mod adecvat cu privire la proiect: „în condiţiile în care la momentul respectiv, așa cum am reținut anterior, accesul la internet şi mijloacele de informare era mult inferior în raport de momentul prezent iar informația circula cu o oarecare dificultate, se impunea conform legii ca autoritatea pentru protecţia mediului să identifice publicul interesat şi să iniţieze un dialog cu acesta. Or, din moment ce anunţul a fost afişat la sediul Primăriei Comunei Zagon şi în mass media, la rubrica mica publicitate, câte o singură apariţie, conform celor indicate anterior, aceste mijloace nu au fost apte să conducă la atingerea obiectivelor impuse de lege, respectiv informarea efectivă a publicului. Este real că în ceea ce priveşte publicarea în mass-media legea nu impunea condiţii exprese, însă, autoritatea de mediu avea obligaţia de a informa publicul interesat (în special locuitorii localităţilor care cad sub incidenţa amenajării) și prin alte metode, spre exemplu prin intermediul toturor autorităţilor administraţiei publice locale care cădeau sub incienţa amenajării. În raport de modalitatea concretă în care s-a procedat la consultarea publicului interesat, coroborat cu faptul că la dezbaterile publice nu a fost prezentă nicio persoană interesată, deşi evident că proiectul este unul major, tribunalul constată că nu au fost respectate prevederile legale anterior menţionate şi publicitatea efectuată a fost incompletă şi doar formală”.
Proiectul propus presupunea afectarea unui sit Natura 2000, chiar dacă construcția nu se realiza strict în aria de protecție. Potrivit instanței, acordul de mediu a atestat că proiectul este situat în afara ariilor protejate, „însă este evident că acesta afectează în mod semnificativ aria prin faptul că presupune captarea râului Bâsca Mare și asigurarea unui debit de servitute de doar 0.4 mc/s, în condițiile în care debitul mediu multianual este e 5.12 mc/s, potrivit raportului de mediu, iar inclusiv pârâta H.S.A. recunoaște că situl ROSCI 190-PENTELEU se află în aval de barajul Surduc la 3,37 km. Apoi, potrivit Planului de Management al sitului Natura 2000 Penteleu, rezultă că reteaua hidologică a acestui sit este tributară râurilor Bâsca Mare şi Bâsca Mică. Or, a susţine că proiectul care presupune captarea râului Bâsca Mare nu ar afecta aria naturală protejată, tributară acestui râu, este o afirmaţie nesusţinută de probele administrate. Nu prezintă importanţă numai locul efectiv unde este poziţionat barajul sau canalul de aducţiune, ci efectele care se vor produce asupra sitului la momentul la care lucrările se vor finaliza”.